Tags
crimele islamiştilor, misiune ortodoxă între musulmani, noii mucenici, Noul Mucenic Daniil Sâsoev, preot ortodox martirizat de musulmani, ultima predică
SURSA: Blog de Dogmatică Empirică
20 Wednesday Nov 2013
Posted Uncategorized
inTags
crimele islamiştilor, misiune ortodoxă între musulmani, noii mucenici, Noul Mucenic Daniil Sâsoev, preot ortodox martirizat de musulmani, ultima predică
SURSA: Blog de Dogmatică Empirică
21 Wednesday Nov 2012
Posted Uncategorized
inTags
apostolat ortodox la musulmani, Daniil Sâsoev, Daniil Sisoev, Daniil Sysoev, misiunea ortodoxă la musulmani, neo martir, noii mucenici, preot ortodox omorat de musulmani
Traducere in limba romana pentru Misiuneinafrica.wordpress.com de Camelia Costache, traducator autorizat de limba engleza, careia ii multumim si pe aceasta cale. Textul poate fi preluat pe alte bloguri cu conditia mentionarii sursei exacte a traducerii romanesti si a traducatorului.
Dupa o traducere din limba rusa de Jeremy Boor de la http://www.pravmir.com/daniel-sisoev-to-make-the-whole-world-love-christ/ Sursa indicata de: http://apantaortodoxias.blogspot.com/ via: http://acvila30.ro/daniel-sisoev-to-make-the-whole-world-love-christ/
Cu doi ani în urmă, la 19 noiembrie, în biserica Sfântului Apostol Toma, la nord de Moscova, preotul Daniel Sisoev a fost ucis. Urmează amintirile lui Maamdi Serafim despre părintele Daniel.
Seraphim Maamdi impreuna cu Noul Martir Daniel Sisoev
«Întâlnirea mea cu părintele Daniel a arătat mila lui Dumnezeu față de mine.
Din momentul în care am urmărit disputele sale cu musulmanii și am auzit predicile sale, a răsărit în mine o mare dorință de a-l cunoaște. Pe atunci nu știam că avea o școală misionară. Apoi am făcut cunoștință cu un student-misionar al său, care, de asemenea, a vorbit cu părintele despre mine. Părintele Daniel a acceptat cu bucurie să mă cunoască.
Când l-am întâlnit, am fost impresionat de credința sa arzătoare și de spiritul curajos pe care el avea capacitatea să-l împărtășească cu cei din jurul său. Am fost, de asemenea, uimit de cunoștințele pe care le avea despre elementele fundamentale ale credinței și de minunatul său talent exegetic, de cunoașterea Sfintei Scripturi și de interpretările Sfinților Părinți – toate acestea m-au impresionat și m-au inspirat să merg pe aceeași cale.
Am fost, desigur, impresionat și de dragostea sa pentru Domnul, de zelul său pentru slujirea Lui. Îi plăcea foarte mult să predice despre Hristos; și pot să spun că, pentru mine, cea mai mare poruncă pe care am primit-o de la învățătorul meu este aceasta: “Scopul unui misionar este acela de a face ca toată lumea să-l iubească pe Hristos. “
Îmi amintesc că părintele mi-a spus, “Serafim! Este o populație kurdă numeroasă în Saratov. Vlădica ne-a binecuvântat să mergem acolo. Așadar – mergi?” Am răspuns ușor ambiguu că încă nu eram pregătit, că eram puțin intimidat. Desigur, încă nu știam foarte multe despre credința luminoasă. Este drept că în acel moment nu eram încă pregătit, dar după sfârșitul său de martiriu, eu și fratele meu, cu binecuvântarea Episcopului Longin, am făcut prima călătorie misionară la Saratov.
El m-a îndemnat să am curaj și mi-a spus multe lucruri pe care mi le voi aminti toată viața mea, mai ales acesta: “Dacă un om pleacă pe calea misionarismului, nu există cale de întoarcere. Domnul va cere de la acești oameni talantul pe care l-au primit și l-au îngropat “Și acest lucru: “Rugăciunea este lucrul cel mai important în viața misionară: rugăciunea neîncetată este prima, ultima și fundamentală. Aceasta este o parte esențială a vieții de misionar. Studierea Sfintei Scripturi este una dintre cele trei activități principale a misionarului. Și, după cum ai înțeles, toate acestea sunt în liturghie. De aceea, cu cât mergi mai mult la slujbe, cu atât mai mult succes te așteaptă în misiunea voastră.” Și, de asemenea: “Noi predicăm Evanghelia de dragul lui Dumnezeu, înaintea Sa, și pentru mântuirea oamenilor”.
I-am spus că oamenii noștri sunt pur și simplu hrăniți cu minciuni religioase, că aceștia merg în chinurile iadului, fără cârtire. S-a străduit cu orice preț să ne ajute în munca misionară din rândul kurzilor. Mai întâi ne-a dat cărți ale Noului Testament în limba kurdă. (De altfel, am învățat să citesc în limba kurdă chiar din acea carte pe care mi-a dat-o părintele Daniel). Ne-a spus să adunăm kurzii pentru a le citi pasaje. Și-a aplicat aptitudinile sale și în sarcinile traducerilor. Astfel de preocupări m-au uimit și m-au inspirat.
Îmi amintesc că odată discutam posibilitatea unei călătorii misionare la kurzii irakieni (care sunt în centrul de Yazidism), astfel încât propovăduirea lui Hristos să poată cuceri populația locală kurdă. I-am spus că știam limba noastră doar puțin, și că, în plus, acolo este un dialect diferit (Sorani), și că eram sigur că voi primi cununa de martir acolo, deoarece radicalismul irakienilor este cunoscut în întreaga lume.
Părintele Daniel mi-a spus să nu-mi fie teamă de nimic, că musulmanii l-au amenințat personal de paisprezece ori, spunându-i că îl vor decapita – dar să dăm înapoi din cauza fricii? Cel mai important lucru, spunea el, este să răspândim cu hotărâre și curaj Cuvântul lui Dumnezeu, și să fim martori ai lui Hristos, să nu uităm că aceasta este o mare onoare. (Eu cred că, prin rugăciunile părintelui Daniel, va veni vremea când Cuvântul lui Dumnezeu va fi predicat acolo.)
El a vorbit de multe ori despre martiraj, ca și cum ar fi știut că Domnul îl va slăvi exact în acest mod. Și iată, Domnul l-a învrednicit pentru cununa de martir. Creștinii din vechime se bucurau în această situație, dar noi ne-am întristat.
Îmi amintesc că atunci când am aflat de moartea lui am fost foarte îndurerat și m-am gândit, “Dacă ar mai fi avut câțiva ani …” Mai târziu, însă, am acceptat că este voia lui Dumnezeu în toate lucrurile. M-am smerit și l-am slăvit pe Dumnezeu, pentru că acum avem un mijlocitor în cer, Sfințitul Mucenic Daniel, care se roagă pentru noi și ne ajută în eforturile noastre misionare. Aș spune chiar că el își continuă lucrarea sa misionară.
Nu cu mult timp înainte de moartea sa, a fost un eveniment extraordinar. Pe unul dintre forumurile musulmane, am găsit o fotografie a părintelui Daniel. Musulmanii, cu ajutorul Photoshop-ului, îi puseseră hainele unui cruciat medieval, și o sabie, toate pe fondul unei anumite biserici. Acest lucru m-a făcut să râd un pic, si am hotărâ să i-o arăt părintelui Daniel. Ne-am amuzat și părintele Daniel mi-a cerut să o pun într-o ramă, pentru a-mi aminti de el.
După sfârșitul său martiric, când eram profund îndurerat, amintindu-mi de el, m-am uitat la fotografiile din arhiva mea personală. Când am văzut fotografia, am fost pur și simplu șocat. A reieșit clar că biserica în fața căreia stătea în fotografie era aceeași biserică a Sf. Apostoli Petru și Pavel, din Yasenevo, unde a avut loc înmormântarea lui!
După moartea sa, mulți oameni au devenit interesați de lucrarea sa, și, treptat, au venit la Hristos. Eu personal cunosc mulți oameni care au venit la biserică prin cărțile sale.
Îmi amintesc când cinstitul său trup era în biserică, un număr mare de oameni au venit să-și ia rămas bun de la el, și mulți dintre ei au simțit ca și când ar fi fost adus un mare sfânt. Oamenii cu copiii lor venerau cu evlavie cinstitele moaște ale sfântului. Era uimitor, dar acesta este modul în care Dumnezeu orânduiește oamenii. În scurtă vreme, ortodocși din Serbia, Grecia, Statele Unite ale Americii și alte țări au început să se închine părintelui Daniel ca unui sfințit mucenic. Așa cum Domnul spune: “Îi voi slăvi pe cei care mă vor proslăvi.” (I Regi 2:30)
Toată lumea se minuna de dragostea și grija sa părintească. Îmi amintesc de prima nosatră călătorie misionară la Moscova. Părintele a slujit la un moleben, i-a dat sfaturi și îndemnuri. Am desfăcut o hartă a Moscovei și am împărțit-o pe regiuni. Avem o educație foarte bună, astfel încât să putem propovădui Evanghelia și să fim gata să dăm răspuns despre nădejdea noastră cu blândețe și evlavie. (I Pet. 3:15)
Ultima noastră întâlnire a fost profund mișcătoare. Cu o zi înainte de sfârșitul său martiric, prelegerea a fost condusă de Yuri Maksimov, care mai târziu a devenit diaconul George. După prelegere, am discutat multe lucruri, în special întrebări despre ouranopolitism și naționalism. Părintele a spus că cetățenia noastră este în ceruri (Filipeni 3:20), și că un creștin nu trebuie să fie atașat de nimic pământesc. Suntem pe pământ ca într-o casă de oaspeți, dar casa noastră este acolo, unde Hristos stă la dreapta Tatălui. Ultima sa prelegere a fost despre Dumnezeu Tatăl. El a ținut această prelegere cu o zi înainte de moartea sa.
Cu doar câteva luni înainte de moartea sa, am cerut părintelui Daniel binecuvântarea de a înființa două grupuri de networking. Unul era despre el însuși (în scopul publicării prelegerilor și articolelor sale), iar celălalt era pentru a face lucrare misionară în rândul musulmanilor. Uimitor, după moartea sa, grupurile s-au umplut de oameni, și mulți au recunoscut că au început să vină la biserică prin ascultarea prelegerilor sale și citirea cărților sale.
Am primit trei binecuvântări de la părintele Daniel: pentru lucrarea misionară, pentru comuniuni frecvente (în fiecare duminică), și, cu doar câteva zile înainte de moartea sa, am cerut binecuvântarea să scriu o carte.
Yazidism-ul are o viziune foarte deformată a creștinismului, și părintele m-a sfătuit să mă ocup de această problemă. Cred că el se roagă pentru mine și mă ajută să scriu lucrările apologetice. Simt ajutorul lui. Se întâmplă să apară o întrebare, și apoi ascult prelegerile sale și găsesc imediat răspunsuri la întrebările dumneavoastră.
Sunt cu adevărat recunoscător Domnului că m-a învrednicit să studiez cu Sfințitul Mucenic Daniel. Am terminat cursul său de misionar de un an.
Daca ar fi să abandonez acum activitatea misionară, acest lucru ar fi josnic și nedrept față de el, deoarece el și-a dat viața pentru Hristos, oferindu-ne un exemplu de cât de serios a fost, că el nu și-a iubit viața, chiar până la moarte (Apoc. 12:11). După cum a spus unul dintre cei mari misionari, munca misionară este o lucrare cu adevărat sfântă, egală cu cea a apostolilor. Binecuvântat este cel pe care Domnul îl alege și îl pune într-o astfel de slujire (Sf. Inochentie al Moscovei).
Când predica necreștinilor și heterodocșilor, manifesta o iubire înflăcărată pentru ei. Ce poate fi mai important decât mântuirea unui suflet omenesc? Datorită acestei iubiri, el a fost învrednicit de cununa de martir. Este minunat, dar s-a întâmplat așa cum a spus Domnul: “Va veni o vreme când oricine vă va ucide va crede că îi aduce slujbă lui Dumnezeu.” (Ioan 16:2)
După cum a declarat Prea Sfinția Sa, Patriarhul Tihon al Moscovei și al Întregii Rusii în condoleanțele sale la moartea părintelui Daniel, “Domnul a chemat pe slujitorul Său credincios la el, dându-i posibilitatea de a deveni un mărturisitor al credinței și un martir al Evangheliei.”
Și Sf. Apostol Pavel ne îndeamnă: “Amintiți-vă de învățătorii voștri, care au predicat cuvântul lui Dumnezeu pentru voi și, luând aminte la sfârșitul lor, urmați-le credința.” (Evrei 13:7)
El mi-a deslușit Sfânta Scriptură în lumina Sfinților Părinți, m-a înțelepțit în credința lui Hristos, și, de asemenea, m-a învățat să propovăduiesc Cuvântul lui Dumnezeu. Acum, se roagă pentru noi la tronul lui Dumnezeu, pentru ca noi să putem răspândi cu osteneală Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Acum este timpul acceptabil. Trebuie să adunăm toți copiii lui Dumnezeu în unitate de credință, pentru că mulți au uitat porunca fundamentală a Evangheliei, de a predica Evanghelia tuturor ființelor. (Marcu 16:15) În persoana Apostolilor, Domnul a poruncit tuturor creștinilor: “Mergeți și învățați toate neamurile.” (Matei 28:19). Noi trebuie să convingem pe toți oamenii să vină la Adevăr, și trebuie să îi aducem la El. Aceasta este voia lui Dumnezeu.
Așa cum a spus Sf. Ioan Gură de Aur: “Este o mare virtute a propovădui cu îndrăzneală și deschis pe Hristos și să preferi acest lucru în fața a orice altceva. Este atât de măreț și de minunat că Fiul Unul-Născut al lui Dumnezeu mărturisește un astfel de om înaintea Tatălui Său, deși această răsplată nu este proporțională. Tu predici pe pământ, și El propovăduiește în ceruri; Tu înaintea oamenilor, și El înaintea Tatălui său și tuturor îngerilor”.»